In primul rind, Francmasoneria este o frăţie a oamenilor liberi, indiferent de religie sau de clasa socială. intemeiată pe principiul toleranţei, Masoneria se dezvoltă prin diversitatea sa confesională şi socială, spre atingerea unui ţel comun: urmarea propriului drum al fiecăruia dintre noi către perfecţionarea de sine.

De aceea, Francmasoneria oferă unelte Simbolice şi Tradiţionale oricui doreşte să se perfecţioneze. Oricine se poate autoperfecţiona prin experienţa vieţii şi o bună inţelegere a eticii.

Masoneria este o frăţie care permite fiecăruia să se imbogăţească din experienţa celorlalţi, devenind astfel capabil să răspundă in mod practic la multitudinea de probleme pe care le implică societatea contemporană. “Modernitatea” incetează să mai fie asociată unei idei monolitice, presupunind complexitatea şi varietatea tuturor interacţiunilor noastre.

Este un pas spiritual, structurat asemeni unei organizări a vieţii umane şi a unei modalităţi de existenţă. Organizaţia Masonică există pentru a garanta libertatea şi independenţa creaţiei şi muncii fiecăruia, cit şi pentru a asigura un sprijin colectiv.

Drumul este alcătuit din mai multe etape, care permit un progres continuu. Datorită acestui amestec dintre libertatea individuală şi Tradiţie, care ar putea să pară surprinzător, Francmasoneria a putut să aibă o continuitate inalterabilă din secolul al XVIII-lea pknă in prezent, răminind  in acelaşi timp neschimbată şi totuşi contemporană.

O alianţă a oamenilor liberi Cultivarea libertăţii celorlalţi este mai importantă decit cultivarea propriei libertăţi. in ceea ce priveşte libertatea celorlalţi, nu numai că iţi poţi imbogăţi propriile idei şi experienţe, dar, mai mult decit atit, e posibil să descoperim că propriile noastre certitudini nu mai sunt chiar atit de imuabile şi distincte. Sub nici o formă nu se caută să se ajungă la un sincretism intre religii şi umanism, scopul fiind ca fiecare dintre noi să fim deschişi către orice cultură universală care a contribuit la evoluţia culturii intregii umanităţi.

Respectind libertatea celorlalţi se poate ajunge la descoperirea propriei libertăţi, făcind abstracţie de toate structurile, obiceiurile şi credinţele pe care le-am adoptat in mod inconştient. Omul este legat de foarte multe tradiţii naţionale şi religioase. in concluzie, nu se pune in discuţie negarea propriei credinţe, ci acceptarea credinţei celorlalţi in deplină cunoştinţă şi libertate.
in cele din urmă, această libertate poate fi verificată prin extinderea afirmaţiei că mişcarea Masonică nu va coincide niciodată cu personalitatea unui singur om.

instruire pe calea vieţii Unitatea biologică a umanităţii presupune stoparea rasismului. Nu există om superior ori inferior semenului său, ci doar o mare diversitate etnică şi culturală la care se adaugă diferitele grade de evoluţie a societăţilor umane. intre Om şi toate fiinţele din Univers, de la cele infinit de mici pină la cele nespus de mari, se creează o relaţie de interdependenţă, şi, fiind conştient de acest lucru, fără nici o reprezentare dogmatică, Omul se uneşte cu spiritul etern, Sufletul ori Arhitectul Cosmosului, simbolul perfecţiunii.

O educaţie morală Cuvintul “moral”, considerat intr-o anumită perioadă drept a fi dogmatic şi revalorificat astăzi in numele “eticii”, are mai multe inţelesuri. in Masonerie, in drumul fiecăruia către perfecţionare, face parte din drumul către libertate şi semnifică o noţiune simplă: punerea in concordanţă a gindurilor cu faptele noastre. Această armonie este insă greu de realizat in societatea noastră contemporană şi implică o mare doză de stăpinire de sine şi curaj.

Asociaţie fraternă
Atunci cind incerci să te perfecţionezi, este important să găseşti un grup de oameni, să faceţi schimburi de idei, să vă sprijiniţi reciproc şi să practicaţi impreună virtutea toleranţei.
Francmasoneria este o frăţie, ce există datorită eforturilor depuse impreună de un grup de oameni care lucrau uniţi de acelaşi gind şi conştientizau că in acest mod avansează pe drumul perfecţionării de sine. Această frăţie este o legătură profund conştientizată, care ne leagă de toţi ceilalţi, fie că sunt Masoni ori nu.

O perspectivă modernă asupra societăţii Omul modern trebuie să gindească la scară mondială; el trebuie să vadă dincolo de barierele rasiale, filosofice şi religioase care cel mai adesea il separă de semenii săi. in toate manifestările sale, dogmatismul nu poate fi decit nefast pentru lumea in care trăim noi in prezent. Masoneria este o experienţă care demonstrează că universalitatea nu este şi nici nu trebuie să fie sinonimă cu uniformitatea, ci dimpotrivă.

Un pas către viaţa spirituală
Pentru a izbindi in păstrarea echilibrului dintre diversitate şi armonie, Masoneria tradiţională face apel la principiul suprem care este dincolo de realitatea materială, socială şi religioasă. Unii oameni ii spun iDumnezeui, alţii i Energiei, iinsă in Masonerie este numit i Marele Arhitect al Universului i pentru a se evita discuţiile sterile. Credinţa intr-o fiinţă superioară sau intr-un principiu suprem şi practica de autoperfecţionare definesc Masoneria drept un mod spiritual de a fi in lume, in cel mai larg sens al termenului.

O societate organizată Francmasonii lucrează impreună in Loji care, la rindul lor, formează o Mare Loj\ sau un Mare Orient. Fiecare Lojă este formată dintr-un consiliu şi un preşedinte (Maestrul Venerabil), precum in orice altă societate. Pe aceeaşi structură, Marile Loji au un Mare Consiliu. Această structură nu se constituie ca o ierarhie, ci ca o formă de organizare. Consiliul indeplineşte rolul de a coordona activitatea unei Loji, precum Marea Lojă coordonează activitatea Lojilor. Pentru că in interiorul acestei forme de organizare să nu se creeze centre de autoritate individuală, Consiliile şi Marile Consilii trebuie să fie alese prin vot la intervale regulate. Principiul absolut este: “Masoni liberi in Loji libere”. Francmasonul trebuie să respecte şi să slujească un singur lucru: obligaţia pe care şi-a asumat-o de bună voie şi nesilit de nimeni, aceea de a lucra pentru perfecţionarea de sine.
O perfecţionare realizată in trepte
Masoneria este structurată pe trei sisteme graduale, altfel spus pe cele trei grade: ritualul. Diversitatea alegoriilor şi bogăţia lor sunt foarte mari, deoarece nu se poate inainta decit pas cu pas, Masoneria fiind structurată pe un sistem de grade, fiecare reprezentind pasul care trebuie făcut către perfecţionare. Dacă s-a mai urcat cu un pas pe scara şlefuirii de sine nu inseamnă că se instituie un raport de superioritate faţă de cei care nu au făcut pasul respectiv. E de datoria celui care a mai făcut un pas să i i ajute pe ceilalţi să urce către propria perfecţionare. Fiecare grad presupune experienţa definitorie şi are propriul simbolism la care Francmasonul este chemat să mediteze.

CE NU ESTE FRANCMASONERIA

A spune ceea ce nu este Masoneria, doar prin procedeul comparaţiei cu ceea ce este, nu constituie decit o probă insuficientă in incercarea de a demonstra ceea ce este cu adevărat. Oricum, trebuie clarificate anumite neinţelegeri şi interpretări eronate, ce se dezvoltă pe principiul dovezilor provenite din propagarea unor simple zvonuri.

Francmasoneria nu practică “prozelitismul”, ne incercind să facă “campanii de recrutare”. Altfel s-ar cunoaşte mult mai multe amănunte despre existenţa şi scopurile sale.
Francmasoneria nu este o organizaţie elitistă, atita timp cit principalul criteriu de primire de noi membri il constituie dorinţa sinceră a fiecăruia de a se perfecţiona, iar pentru a indeplini calitatea de membru una dintre cerinţe este aceea de a achita o cotizaţie anuală, precum se practică de altfel in orice altă asociaţie. insă nu este o societate filantropică ori cu scopuri comerciale, precum sunt unele cluburi.
Este un pas spiritual, structurat asemeni unei organizări a vieţii umane şi a unei modalităţi de existenţă. Organizaţia Masonică există pentru a garanta libertatea şi independenţa creaţiei şi muncii fiecăruia, cit şi pentru a asigura un sprijin colectiv. Drumul este alcătuit din mai multe etape, care permit un progres continuu. in ciuda faptului că cele mai multe Obedienţe nu admit femeile ca membri, asta nu inseamnă că Masoneria este destinată exclusiv bărbaţilor, din moment ce există Obedienţe atit feminine, cit şi mixte. Francmasoneria nu este o religie sau o sectă, ci o apropiere spirituală intemeiată pe libertatea fiecăruia şi toleranţă reciprocă. Se acceptă membri indiferent de clasa lor socială.
Nu este o societate secretă, din moment ce Masoneria este constituită drept o asociaţie recunoscută oficial, iar existenţa sa şi scopurile sale sunt făcute publice.
Nu este nici o organizaţie ocultă, din moment ce se sprijină numai pe ideile şi opiniile tuturor membrilor săi şi pe schimbul de experienţă a tuturor fraţilor, prin folosirea uneltelor in mod simbolic.

O societate prozelită Francmasoneria nu converteşte adepţi, deoarece esenţa ei constă in cu totul altceva decit prozelitismul: candidatul trebuie să simtă liber şi nesilit de nimeni chemarea de a impărtăşi modul de viaţă al Masoneriei prin libertatea alegerii sale. Este ceva obişnuit ca cei care aşteaptă să fie iniţiaţi să simtă necesitatea de a evolua cu sufletul şi mintea deschise,impărtăşind astfel acelaşi gind cu cei care s-au şlefuit şi sunt Francmasoni. in trecut, cind cineva dorea să fie iniţiat, trebuia să aibă un anumit număr de recomandări din partea unor Masoni. Astăzi, acest lucru nu se mai intimplă.

O societate elitistă
Masoneria nu trebuie concepută ca o elită socială sau economică, din simplul motiv că bogăţia sa este rezultatul diversităţii membrilor (şi cind menţionăm acest lucru nu ne referim la aspectul financiar).
Vom intreba pe cel care doreşte să fie iniţiat dacă scopul său este acela de a se perfecţiona. Deci Masoneria nu trebuie inţeleasă ca un club de servicii şi nu este nicidecum locul in care există interese financiare.
Taxa de adeziune nu este cu mult mai mare decit cea necesară pentru a intra in oricare altă asociaţie, sportivă sau de alt fel, şi nu ar trebui prin urmare să reprezinte un impediment pentru cel care vrea să facă acest pas in mod sincer.

O societate filantropică
Masoneria nu este o societate filantropică, căci scopul său este şlefuirea de sine a membrilor săi. in mod normal, oricine are convingerea că munca unui singur om trebuie să se reflecte in mod pozitiv asupra intregii societăţi, insă acest lucru ar fi consecinţa unei acţiuni individuale şi nu ar reprezenta scopul fundamental şi principal in sine. Acestea fiind spuse şi făcute, dragostea aproapelui se manifestă prin caritate, insă nu trebuie să uităm că acesta nu este singurul mod.

O societate misogină
Marea Lojă nu acceptă decit bărbaţi in rindurile sale. insă acest lucru nu este obligatoriu să se intimple in toate structurile masonice. De fapt, există Obedienţe care sunt in exclusivitate feminine, cit şi unele care sunt mixte. in altă ordine de idei, Francmasoneria işi are originea in sistemul medieval de “Companionaj”, moştenind astfel o tradiţie ce era destinată doar bărbaţilor. Iar şlefuirea sinelui implică reacţii diferite din punct de vedere afectiv din partea bărbaţilor şi femeilor. (Bărbatul provine de pe Marte, iar Femeia de pe Venus!). Oricine poate alege liber să impărtăşească aceste sentimente cu persoane de alt sex, intrind astfel intr-o Obedienţă mixtă, sau să trăiască toate acestea separat fiind de sexul opus, intrind intr-o Obedienţă exclusiv masculină ori feminină.

O religie sau o sectă

Francmasoneria nu poate fi o religie sau o sectă, din simplul motiv că aceasta ar fi impotriva principiilor Toleranţei şi impotriva libertăţii fiecărui individ. Existenţa Masoneriei este legată de interzicerea categorică de a forţa un om să impărtăşească convingerile altuia, fie ele de natură religioasă ori politică. Dacă Tradiţiile sale sunt respectate, intreaga organizaţie Masonică este concepută astfel incit să permită fiecărui membru in parte să işi şlefuiască propriul drum, imbogăţindu-se pe sine prin diversitatea experienţelor trăite şi a opiniilor celorlalţi. Bineinţeles, nu se punein discuţie impunerea punctului de vedere al unei singure persoane asupra celorlalţi, indiferent de cine este, chiar de este in posesia adevărului absolut.
in mod contrar cu ceea ce se intimplă in cadrul celor mai multe secte, oricine este liber să iasă din organizaţia Masonică. Francmasoneria nu işi impune propria voinţă - este cu adevărat un drum pe care fiecare şi-l alege de bună voie şi nesilit de nimeni. insă, in cazul in care nu corespunde cu ceea ce simte un om, respectivul este oricind liber să demisioneze.

societate secretă
Masoneria nu este o societate secretă deoarece nu există nici un mister privind existenţa şi scopurile sale. Mai mult de-atit, majoritatea simbolurilor şi ritualurilor pot fi descoperite in orice bibliotecă. Dacă incercăm să păstrăm ritualurile secrete, e tocmai pentru a permite candidaţilor să trăiască din plin ceea ce trebuie să experimenteze de unii singuri. Din acest motiv orice candidat trebuie să ia o hotărire de unul singur, inţelegind astfel ce i i poate oferi lui Francmasoneria. De asemenea, aceasta constituie şi o parte din respectul reciproc dintre fraţi, luind in consideraţie şi discreţia de a nu-ţi dezvălui Fraţii Masoni. in schimb, fiecare membru decide de unul singur momentul oportun de a dezvălui faptul că este Francmason, in concordanţă cu gradul de inţelegere şi toleranţă a societăţii in care trăieşte şi de climatul său profesional.

O societate ocultă
Ocultismul nu trebuie confundat cu esoterismul. Ocultismul se bazează pe practici cu un caracter mai mult sau mai puţin magic, in timp ce esoterismul (care literal inseamnă “calea interioară”) este o metodă pe care se fundamentează trăirea şi existenţa individuală. “Esoterismul” este opusul “exoterismului”, care presupune impunerea “adevărului” personal asupra celorlalţi. in acest sens, Masoneria este o societate esoterică, insă nicidecum ocultă. Dacă ritualurile sunt practicate, se pot descoperi in ele multe elemente ce constituie prilej de meditaţie. Aceste ritualuri sunt indispensabile dacă nu dorim ca munca noastră să rămină exclusiv intelectuală: nu prin cuvinte ne perfecţionăm, ci prin ceea ce trăim.